Il stiti pe Rodney McKay, doctorul ala genial si enervant din Stargate Atlantis? Ei, da, e in Romania! Si nimeni nu zice nimic!
Cititi pe pagina de twitter a lui David Hewlett cum a filmat el intr-un sat de tigani si cum a rosit el dupa ce a confundat Bucharest cu Budapest. Actorul joaca, alaturi de Rachel Weisz, in filmul independent Whistleblower (Sursa: GateWorld).
Later edit: David Hewlett a baut vin romanesc. Inca n-am aflat daca s-a intalnit cu Dracula.
Am fost averitzata inainte sa plec la Roma ca noi, romanii, nu prea suntem bine vazuti acolo. Mi-am zis “Nu-i nimic, o sa vorbim englezeste si nu o sa isi dea nimeni seama ca suntem romance!”
Ei bine, engleza mea nu e prea grozava. Am un vocabular destul de sarac iar timpurile verbelor sunt, in continuare, o enigma pentru mine. Totusi, pentru ca am fost silita de diferite imprejurari sa vorbesc cu straini, pot purta o conversatie, ajutata de explicatii, desene si pantomima. In excursia asta insa, vanzatoarele si oamenii cu care vorbeam in engleza ma intrebau daca-s din Anglia. Asta nu din cauza accentului meu englezesc, ci din cauza infatisarii mele. Dentista mea mi-a confirmat acest lucru: multe englezoaice au prognatism maxilar!
Cand auzeau ca sunt din Romania se mirau nevoie mare si imi ziceau ca nu arat a romanca. Eu le raspundeam ca cei mai multi romani din tzara arata ca mine, ba chiar mai frumosi. Ei ziceau ca romanii pe care ii stiu ei nu vorbesc engleza si sunt mai bruneti. Eu le spuneam ca au avut ghinionul sa cunoasca numai tigani needucati care veneau la cersit si furat.
Si erau foarte multi dintr-astia! In prima zi, la o pizzeire, a trecut o tiganca pe langa masa noastra si ne-a cerut bani: preeego! Eu am intrebat-o: “Vorbesti romaneste?” La care ea a raspuns, ezitand: “Vorbesc! Da si mie niste bani!” Eu i-am zis: “bani nu-ti dau, dar daca vrei iti dau o bucata mare de pizza!”. “Bine”, a zis ea bagand pizza in sacosa.
In alta zi, cand ma plimbam linistita pe o straduta in centru, un tigan vanjos canta la vioara. Am stiut ca e de-al nostru dupa dorul din cantec 
) dar am tacut chitic si am trecut pe langa el. Vazand ca nu ii dau bani, tiganul a uitat de arta si a inceput sa mormaie injuraturi romanesti cu p si f.
Indivizi ca astia sunt ambasadorii nostri in strainatate. Din cauza acestor rebuturi de oameni, apar pe ziduri inscriptii ca cea de mai sus, fotografiata de mine pe via Boceea. In Italia sunt si romani inteligenti, realizati, muncitori si integrati social. Nu mi se pare corect sa fie pusi in aceeasi oala cu toate haimanalele.
Pana la urma, am vorbit romaneste pe strada si in metrou si nu s-a intamplat nimic. Ba chiar am intalnit si alti romani turisti ca si noi. O faza draguta a fost in Muzeul Vaticanului. In timp ce fotografiam o pictura moderna cu niste solzisori negri pe un fundal albastru, o tipa care trecea pe langa mine zice cu usor dispret: “Ce-o poza asta aici?” Eu ma intorc revoltata si ii zic: “Arta moderna, nu vezi?!” Uimirea de pe fata ei m-a facut sa rad si am uitat de orice revolta.
“Cerul deasupra mea” – “Pe mande o cheri” este titlul unui cantec interpretat de Ternipe, o formatie de tzigani din Ungaria. Asa imi imaginez eu viata tiganilor de demult: campia care se intinde inainte si cerul deasupra. Libertate si pasiune.
Dupa concertul de joia trecuta de la Bucuresti este foarte usor sa vezi etnia rroma in culori stralucitoare si lumini calde. Membri formatiei erau oameni sanatosi, grasi si negriciosi, cu voci ragusite, potrivite pentru a striga la caii de la caruta cu coviltir. Pana si cantareata Mario avea tot o voce ragusita, ca de barbat. Efectul era insa extraordinar. Ritmurile asemanatoare ceardasului, ametioare se potriveau perfect cu vocile salbatice. Uneori, melodia devenea nostalgica, dar se dezlantuia din nou si iti intra in sange. Toata sala era in picioare, intr-o isterie generalizata pe care nu am mai vazut-o la nici un concert. Oamenii aia erau naturali si chiar se distrau. Nu existau reguli, dar in sensul bun…
O revelatie a serii a fost grupul de dansatori Romafest din Targu Mures, pe care ii puteti vedea aici. Doi dintre baieti stiau sa faca un adevarat shou si se intreceau in dansuri. Care mai de care calcau mai apasat, isi liveau cu palmele coapsele si calcaiele, dadeau din picioare ca niste cocosi. Erau foarte talentati si amuzanti!
Atitudinea asta binevoitoare o sa ma tina pana cand o sa dau cu ochii de ceilalti 99% dintre rromi, cei care nu isi cultiva talentele si care se irosesc furand, taind si infundand puscariile. Ma intreb daca nu este, totusi, vorba despre sansa unora de a avea acces la educatie sau despre ghinionul altora de a vedea numai rele in jurul lui si de a nu avea forta sa se schimbe.
Iata si un mic fragment de Ternipe.
