Mi se pare putin ciudat sa scriu despre felul in care ARATA o carte, in loc sa ma refer la continutul ei. Ce mare lucru? Niste foi tiparite cu negru pe alb, legate intre niste coperti din carton colorat! Eeee, uite ca nu-i chiar asa! Tocmai am primit de la prietena mea Roz “Nostalgia” lui Mircea Cartarescu, publicata de Humanitas intr-un format nou-nout si neobisnuit, folosit pentru prima data la noi in tara. Cartea va fi lansata joi, 28 ianuarie, impreuna cu Gazeta Sporturilor.
Faptul ca exista pdf-uri si ebooks ne usureaza foarte mult viata. Mie, insa, imi place sa-mi folosesc toate simturile cand citesc: sa simt hartia fina pe varful degetelor, sa ii ascult fosnetul, sa miros cerneala proaspata. Pentru astia ca mine, noua carticica este o adevarata bijuterie. Are dimensiunea unei casete audio si foi foarte subtiri, ca de Biblie, insumand aproximativ 570 de pagini micute. Cand o deschizi, insa, ai in fata o pagina normala de carte, cu un scris mare si usor de citit. Ca dovada, pana si oaia Aretha este cucerita de noua jucarie si isi petrece serile citind Mendebilul.
Acest nou format este denumit de Catalin Tolontan “cartea viitorului” si mi se pare o inventie tare simpatica. Este inca o dovada ca, indiferent de cat de mult se va dezvolta internetul, cartile tiparite nu vor disparea, ci se vor transforma si adapta la nevoile cititorilor.
