In ultima vreme, am tot auzit si citit diverse criterii pe baza carora baietii isi aleg perechea. In societatile traditionale, cel putin, se promoveaza inca ideea de nevasta “frumoasa, credincioasa si devreme acasa”, buna gospodina (care calca-camasi), blanda si asezata si, daca se poate, dintr-o familie serioasa. In plus, ar fi bine sa fie cu 10 cm mai scunda si cu 1-5 ani mai tanara ca barbatul.
Este foarte adevarat ca toate aceste criterii au rolul de a facilita o buna functionare a institutiei numita familie. Femeile mai tinere pot da nastere la mai multi copii si, in timp ce ele sunt responsabile cu ingrijirea si cresterea lor si cu problemele casei, barbatul se poate angaja in activitati creative si in acumularea de resurse materiale. M-am exprimat frumos?
Pe de alta parte, a avea o relatie cu o femeie moderna si independenta presupune ca sa fii puternic si sa te simti implinit. Altfel, nu vei avea incredere in ea, vei avea senzatia ca esti eclipsat si te vei plange ca nu te face sa te simti barbat. Si chiar daca esti puternic si implinit, o relatie familiala de tip (post)modern care se desfasoara intr-o lume in permanenta schimbare presupune un efort mai mare din partea celor doi: impartirea responsabilitatilor, punerea de acord in cele mai variate privinte, resistenta la alte tentatii din exterior. Presupune o renuntare constanta la individualitate in favoarea iubirii.
Intre aceste doua extreme pot exista mii de combinatii, fiecare om punandu-se in situatia pe care poate el sa o duca la un moment dat. Pe unii ii ajuta statistica si isi aleg o nevasta “ca la carte”. Altii se lasa dusi de nas val si nu mai au cale de intoarcere. Altii umbla din floare in floare, cautand ceva de negasit. Altii sunt mai norocosi si isi gasesc marea iubire. Altii inca mai asteapta.
iar restaurantul arata bine, cu fetele de masa portocalii. Ba chiar si pisica prietenoasa si alintata era tot portocalie!
