Tag: traieste clipa

O chestiune de timp

Posted by on 4 February 2010

Ieri am fost la masa cu colegii si, la un moment dat, discutia a alunecat catre planurile pe termen lung versus concentrarea pe prezent. Mihaela a zis atunci despre mine ca as fi dintre aia cu “traieste clipa”. A sunat ca si cum as fi unul dintre indivizii aia superficiali care traiesc viata la maxim, se distreaza si nu ii pasa de ce se va intampla cu el peste 20, 30 sau 50 de ani.

De fapt, eu chiar traiesc clipa, dar nu in felul ala. Eu sunt concentrata pe prezent pentru ca nu am alta solutie: sunt atat de coplesita de lucrurile care trebuie facute azi, daca se poate chiar ieri, incat nu am timp si energie sa imi mai pese ce-o sa fie peste 30 de ani. Nu e prima data cand ma simt atat de obosita. Ma uitam in seara asta la entry-uri mai vechi de pe blog, in care enumeram miliardele de nimicuri care ma aduc in stadiul sa nu-mi mai doresc altceva decat dispar undeva si sa dooooooorm.

Azi, in timp ce mergeam pe strada, mi-am dat seama ca mi-am pierdut speranta ca va fi, candva, mai bine. Numarul de nimicuri zilnice nu se va micsora, iar problemele nu vor deveni mai usor de rezolvat. Satisfactiile nu vor creste, iar oamenii pe care ma pot baza nu se vor inmulti. Nu vreau sa ma gandesc la viitor, pentru ca nu vad nimic luminos acolo. Ma concentrez asupra prezentului si merg cu pasi mici.

Si ma gandesc ca viata asta e doar o chestiune de timp: cat timp mai am pana mi se termina resursele. Probabil ca, dupa aceea, ma voi putea odihni.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Nu prea-s cool!

Posted by on 24 June 2007

Azi am avut una din diminetile acelea in care staaaai si leneveeeesti in fata televizorului, cu un sandwich si o cafea in fata. M-am uitat la Pocahontas, da’ am avut timp sa ma si gandesc.

Cre’ca nu’s foarte cool. Intr-o lume a schimbarilor, eu sunt extrem de stabila. Imi ia foarte mult timp sa schimb jobul care imi produce stres si ma face sa regresez, nu reusesc sa renunt la colaborari care mai mult ma incurca, ma atasez emotional de locuri si obiecte. In loc sa imi gasesc un serviciu mult mai bine platit, continuu sa fac facultati si doctorate pe care nimeni nu mai da doi bani si care nu imi vor folosi nicicand in viitor. Sunt atat de obosita de examene incat nu am chef nici sa plec din tara, nici sa ma duc la concerte sau spectacole cum face tot omul, singura mea dorinta adevarata fiind sa dooooooorm. Nu imi pot continua viata pentru ca am (re)sentimente fatza de acelasi baiat care, din 2002 incoace, nu mi-a oferit niciodata ceea ce am cu adevarat nevoie.

Intr-o carte aparuta in anii ‘70, inainte sa ma nasc eu, scria ca societatea postmoderna incurajeaza si recompenseaza indivizii care se adapteaza rapid la schimbari, care nu se leaga de oameni, lucruri, institutii sau idei. Oamenii care au relatii modulare si care isi sunt suficienti, fara a avea nevoie de siguranta oferita de un context social stabil.

In ziua de azi e cool sa fii detasat. Sa nu iti pese foarte tare. Sa te distrezi, sa schimbi, sa nu iubesti foarte intens. Sa te legi numai de oamenii si lucrurile care iti fac viata mai usoara, sa nu tii cu dintii la principii, sa nu intelegi sensul cuvantului “compormis”. Sa treci mai departe fara sa te uiti in urma. Sa traiesti pentru clipa de acum. Sa te distrezi si sa uiti. Sa fii acceptat si admirat. Sa ai cultura, dar nu si umanitate si intelegerea profunda a lucrurilor. Sa traiesti in exterior.

Nu stiu daca imi doresc sa fiu cool. Probabil ca nu. Ar trebui totusi sa ma odihnesc, ar trebui sa imi vad mai mult de viata mea. Si sa gasesc niste oameni cu care sa seman. Chiar daca nu-s chiar asa de cool.

24 iunie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email