M-am trezit in harshaitul lopetii pe asfalt. Muncitorii din Valenii de Munte isi incepusera treaba de la ora 7.30 si din aceasta cauza am inceput sa speram ca, pana la sfarsitul saptamanii, vom avea APA CURENTA. Caci de cateva zile ne spalam la lighean, cu apa de la fantana din vecini. Apa de izvor necesita mai mult efort pentru a fi colectata si de aceea o folosim doar la baut si la spalat pe dinti.
Bun. Am plecat spre Bucuresti pe la 8.30 si am reusit sa imi pastrez calmul stand in spatele unor camioane imense. Se stie cat de mult iubesc eu rabele alea de pe vremea lui tata moshu’. Am cedat psihic in momentul in care am stat in coloana, in rampa, pe podul de la Otopeni si pana la gara Baneasa, vreme de aproximativ o ora.
Dupa ce am lasat-o pe Raluca la microbuzul spre Constantza, am purces spre noul loc de munca, unde aveam intalnire la ora 12. Ei bine, vreme de 20 de minute am cautat loc de parcare. Am ajuns in Calea Dorobantzilor, m-am intors la Romana, am luato pe stradutze, pana la urma am reushit sa parchez pe un coltz. M-am dat jos si ce sa vezi? Ma loveste caldura in cap. Cu restul de creier netopit, incerc sa descopar cum sa ajung de pe stradutza unde parcasem pe stradutza unde era firma. O adevarata aventura, ce sa mai!!! Am reusit sa nu ma ratacesc si am hotarit ca, dupa intalnire, sa merg direct acasa si sa fac dush cu apa calda de la centrala mea pe gaze, sa mananc totushi ceva si sa ini vad de restul vietii linistita.
Ajunsa acasa, ce sa vezi? centrala nu functiona. Dau sa sun la domnul Florin sa trimita un baiat sa vada ce are, dar inainte de asta verific gazul. Pauza. Merg la vecina. “Dumneavoastra aveti gaz?” Da, avea. Deci e oprit la mine. Sun la Distrigaz. “Doamna, nu ati platit ultimele doua facturi in valoare de 43,01 RON si 11, 2 RON”. Poftim???? Explodez. Le explic idiotilor ca facturile sunt platite din data de 11.06, respectiv 9.07 la sediul Distrigaz Sud din Valenii de Munte. La ei nu a ajuns nici un ban. Il sun pe Petre, care lucreaza la 10 minute de casa mea, merg la el la firma, trimit chitantzele pe fax, sun, daaaa, cei din Valenii de Munte sau Ploiesti sunt de vina, trebuie sa mearga maine cineva acolo, la sediu. O sun pe mamica, aman pe maine restul de nervi.
Ma intorc acasa, vecinul de deasupra isi punea usha metalica, scara era plina de zgomote infioratoare. Ca sa scap, ma duc la magazinashul de langa, unul dintre buticurile care mi-au lipsit mie in Germania. Ma enervez iar, caci nu au apa minerala Dorna. Caut la toate chioshcurile, gasesc, ma intorc acasa si ma ashez frumusel pe scaun, in sperantza ca nimic nasol, zgomotos, disfunctional sau haotic nu se va mai intampla azi.
